Asociatia Bio Romania » Stiri Bio

BIOFACH 2012 NUREMBERG, GERMANIA 15 – 18.02.2012

Marian Cioceanu — Fri, 03 Feb 2012 09:59:18 +0000

BIOFACH 2012 NUREMBERG, GERMANIA

15 – 18.02.2012

Biofach reprezintă cea mai mare expoziţie mondială de produse ecologice, ce se caracterizează prin diversitatea produselor, prin prisma participării a peste 2500 de firme expozante, din peste 90 de ţări, o suprafaţă de expunere de 88.500 mp, vizitatori peste 44.500 din care peste 20.000 din afara Germaniei

Asociația Bio – România consideră că soluțiile ieșirii din criza economică cât și pentru dezvoltarea durabilă a României pe termen mediu și lung, sunt agricultura ecologică, ecoturismul și agroturismul ecologic – cele mai eficiente și sigure strategii de dezvoltare a României. Transformarea fermelor de subzistenţă în microferme ecologice, este una din soluţiile majore de dezvoltare durabilă şi sustenabilă a satului românesc.

În data de 17 februarie ora 15.00 în cadrul pavilionului naţional al Romaniei, va avea loc seminarul ROMANIAN ORGANIC FORUM – NUREMBERG 2012

De ce sprijină aristocraţii britanici micile ferme din Transilvania

Marian Cioceanu — Fri, 03 Feb 2012 09:57:07 +0000

De ce sprijină aristocraţii britanici micile ferme din Transilvania

Hrana produsă în România este considerată, în general, mai sănătoasă decât cea din ţările occidentale.

După prinţul Charles al Ţării Galilor, moştenitorul coroanei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, care promovează Transilvania şi finanţează reabilitarea unor case ori monumente istorice din regiune, şi alţi membri ai înaltei aristocraţii britanice sunt preocupaţi de soarta fermierilor români, mai ales a celor din Transilvania.

Marchiza Tracy de Worcester a iniţiat o campanie, prin intermediul căreia îi îndeamnă pe români să îi sprijine pe micii fermieri, care produc hrană sănătoasă, spre deosebire de marile ferme, care au industrializat creşterea animalelor. Marchiza britanică s-a întâlnit la Cluj cu profesorii şi cu studenţii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, pentru a-i convinge să se alăture campaniei sale.

„Am trăit cea mai mare parte a vieţii mele la ţară şi am văzut cum micile ferme de familie dau faliment ca urmare a intrării pe piaţă a giganticelor ferme industriale”, a spus aristocrata britanică, citat de www.clujtoday.ro. Ea a mai spus că speră ca universitatea clujeană să promoveze în programele sale de studii şi modele economice bazate pe mici ferme, nu doar cel clasic, ce pune accent pe agricultura intensivă.

Film anti-Smithfield

Marchiza de Worcester a produs un film în care acuză proprietari fermelor gigantice de faptul că promovează practici incorecte şi că produc alimente dăunătoare pentru sănătatea oamenilor. De asemenea, ea vorbeşte în acest film şi despre impactul dăunător al dejecţiilor produse de fermele industriale asupra mediului înconjurător. Una dintre companiile vizate de Tracy de Worcester este Smithfield, care a început o acţiune în instanţă împotriva aristocratei britanice. “Aceste companii produc o cantitate imensă de dejecţii, care otrăvesc aerul şi solul. Practic, îşi externalizează costurile pe care le-ar avea cu gestionarea acestor dejecţii care sunt foarte toxice. Costurile sunt pasate comunităţii, astfel că fermele gigantice îşi permit să livreze pe piaţa carne foarte ieftină, care scoate de pe piaţă micii producători”, a spus Tracy de Worceste

Ambasadorul britanic Martin Harris: Mâncarea românească este minunată şi foarte sănătoasă

Marian Cioceanu — Fri, 03 Feb 2012 09:53:36 +0000

Ambasadorul britanic Martin Harris: Mâncarea românească este minunată şi foarte sănătoasă

Mâncarea românească foarte bună şi sănătoasă, ecologică şi cu concentraţie redusă de chimicale şi sare poate fi o explicaţie pentru faptul că, potrivit ultimului studiu Eurostat, românii au cea mai mică rată de obezitate din UE, iar britanicii cea mai ridicată, afirmă ambasadorul Marii Britanii, Martin Harris, într-un comentariu postat marţi pe blogul său, menţionat de Agerpres.

“Obezitatea este un domeniu la care România nu vrea să recupereze decalajul faţă de restul ţărilor UE. Ultimul studiu Eurostat indică faptul că România are cea mai redusă incidenţă a obezităţii din 19 state membre urmărite, cu numai 8% dintre femei şi 7,6% dintre bărbaţi înregistraţi ca obezi. De partea cealaltă a clasamentului este ţara mea, Marea Britanie, unde aproape una din patru femei este obeză (23,9%) şi 22,1% dintre bărbaţi”, arată ambasadorul Harris.

El adaugă că nu este expert nutriţionist şi nu are o explicaţie ştiinţifică pentru această realitate, însă bănuieşte că este determinată de mâncarea foarte bună, produsă în mod tradiţional la ţară, exprimându-şi în acelaşi timp speranţa ca românii să nu cedeze fast-food-ului şi să îşi păstreze tradiţia de a găti şi de a mânca foarte bine şi sănătos.

“Mâncarea românească este minunată. Este naturală, organică de obicei şi cu concentraţie redusă de chimicale şi sare. Când am fost cu familia într-o vacanţă într-un sat din nordul României am mâncat o săptămână întreagă numai mâncare produsă pe dealurile şi văile din jur. Doar când am ieşit din zonă la sfârşitul săptămânii şi m-am oprit la o benzinărie pentru a cumpăra o sticlă de ceai importat mi-am dat seama că de fapt consumam primul produs artificial din această vacanţă – o combinaţie de zahăr şi E-uri. M-a făcut să îmi dau seama de diferenţa dintre mâncarea tradiţională şi sănătoasă din acel sat şi dieta nesănătoasă pe care societatea modernă ne-o serveşte”, povesteşte diplomatul britanic pe blog.

El punctează că majoritatea românilor au o legătură puternică cu viaţa la ţară, aproape 40% din populaţie locuind în mediul rural, iar mulţi alţii au familii la ţară sau o bucată de pământ unde se retrag la sfârşit de săptămână.

“Aşa că modul sănătos de a mânca de la ţară se prelungeşte şi în oraşe, de asemenea. De fapt, când l-am întrebat pe băiatul familiei unde am stat în vacanţă dacă a dus dorul mâncării mamei lui cât a fost plecat la studiile universitare, el mi-a explicat că mama îi trimitea prin autobuz câte un pachet cu mâncare în fiecare săptămână. Ce norocos! Mie mi-au lipsit tăiţeii şi fasolea pe pâine prăjită făcută de mama în anii de studenţie”, relatează ambasadorul Harris.

Potrivit acestuia, pe măsură ce economia România se dezvoltă, locuitorii oraşelor nu trebuie “să cedeze marşului neîntrerupt al fast-food-ului, bazat pe ingrediente ieftine vândute scump”.

“Aceasta este o provocare pentru România – cum să recupereze decalajele faţă de UE fără să îi repete greşelile şi cum să păstreze ce e mai bun în ţară pentru sănătatea şi silueta generaţiei viitoare”, concluzionează oficialul de la Londra.

30 November 2011, actualizat la: 9:17 am | Publicat in: industria alimentara

Afacerile bio sfideaza criza: cresc anual cu 20-30%

Marian Cioceanu — Fri, 03 Feb 2012 09:51:56 +0000

Afacerile bio sfideaza criza: cresc anual cu 20-30%

Moda “eco” nu mai este un moft in Romania. Pe masura ce oamenii constientizeaza importanta unei vieti sanatoase, conceptul prinde tot mai mult, dand nastere unor afaceri profitabile care se dezvolta fara sa tina seama de criza economica. Chiar daca romanii au intrat de putin timp in randul cumparatorilor de produse “verzi”, consumul a ajuns la aproape 90 de milioane de euro, piata inregistrand un trend pozitiv, cu o rata de crestere anuala de 20-30%

Nu doar consumul intern de produse bio s-a majorat semnificativ, ci si exportul de marfuri “ verzi” neprocesate. Din Romania pleaca anual materie prima eco in valoare de aproape 200 de milioane de euro, dar acest lucru nu este tocmai in avantajul nostru, avand in vedere ca vindem ieftin pentru ca apoi sa importam produse finite la preturi foarte ridicate.

Daca ar invata sa profite de toate atributele pe care le are si si-ar juca bine cartile, tara noastra ar putea ajunge unul dintre pionii mondiali ai productiei bio si s-ar tranforma intr-un mare exportator, reusind astfel sa adune mult mai multi bani decat sumele rezultate din comercializarea materiilor prime. In plus, numarul consumatorilor autohtoni ar creste direct proportional cu micsorarea preturilor practicate la aceasta gama de produse.

Ne lipsesc procesatorii

In acest moment, cel mai dinamic segment din zona eco este comertul cu produse alimentare “verzi”. De ceva timp cumparatorii au devenit interesati si de cosmetice, detergenti sau haine bio.

Antreprenorii care au ales sa dezvolte acest gen de afaceri recunosc faptul ca marfa pe care o vand este mai scumpa cu 30 pana la 100% fata de cea conventionala, dar sustin ca este vorba de o investitie in sanatate. Ileana Muntean, managing factor Pukka Food, unul dintre primele centre de vanzare a produselor bio din Romania, spune ca lipsa productiei eco autohtone stimuleaza importurile, iar acest lucru genereaza preturi mari.

Potrivit jucatorilor din industrie, la noi se produc mai multe sortimente de cereale, miere si derivate din miere, fructe congelate, legume, lactate si vinuri. In rest, marfa este adusa din Germania sau Italia, doua state mari procesatoare in domeniul ecologic.

Marian Cioceanu, presedintele Asociatiei Bio Romania, este de parere ca statul ar trebui sa se aplece cu mai multa atentie asupra acestui sector si sa-i ajute pe investitorii care aleg sa dezvolte afaceri eco. Una dintre marile sanse este accesarea fondurilor comunitare alocate acestei ramuri. Piata de produse agricole si agroalimentare ecologice este foarte avida in spatiul european, iar investitiile realizate in acest sector pot deveni extrem de rentabile pe termen mediu si lung.

“Incercam sa convingem Guvernul sa vina in sprijinul nostru si sa ne sustina pentru a putea lua banii europeni mult mai usor. Este clar ca acesta este viitorul. In Romania, numarul fermierilor care practica agricultura eco a ajuns la 10.000, 300.000 de hectare (n.r. – 2% din suprafata agricola a tarii) fiind ocupate cu astfel de culturi. Din pacate, cea mai mare parte din productie merge la export pentru ca noi nu avem unde sa o procesam. Din acest motiv preturile practicate de comerciantii bio sunt ridicate. Vand marfa facuta in strainatate cu materie prima luata de la noi”, ne-a declarat reprezentantul Bio Romania.

Marian Cioceanu si-a argumentat pozitia dand si un exemplu elocvent: mierea si produsele din miere. Datorita faptului ca aceasta gama este prelucrata in Romania, pretul afisat la raft a ajuns la acelasi nivel cu cel solicitat de vanzatorii de miere conventionala.

Cererea este peste oferta

In ciuda acestor neajunsuri, business-urile celor care s-au implicat in proiecte “verzi” infloresc datorita interesului mare pe care multi romani il au pentru ecologie. Alina Josu, directorul comercial Biologistic, unul dintre cei mai mari distribuitori de produse bio, spune ca piata va continua sa creasca.

“Daca la inceput clientii proveneau din randul persoanelor care erau obligate din motive medicale sa utilizeze astfel de produse, acum romanii sunt constienti ca alegand acest stil de viata le este mult mai bine. Anul trecut, cifra de afaceri inregistrata de compania noastra a crescut cu 40% fata de 2010. Pot sa spun ca in perioada de criza consumul nu a scazut, in cel mai rau caz a stagnat pe anumite segmente”, a precizat Alina Josu.

La randul sau, Claudia Nicolae, general manager Organic Baby.ro, cel mai mare magazin online de profil, sustine ca piata s-a dublat in ultimii trei ani. Si intrucat cererea depaseste cu mult oferta exista spatiu suficient de extindere.

In ciuda crizei economice, rata de crestere a afacerilor bio se va mentine la o medie de 20-30% si in acest an. Cel mai important boom se va observa in comert, unde numarul magazinelor de desfacere a produselor eco se va majora semnificativ.

Si in agricultura de profil sunt asteptate investitii importante. Paralel, se extinde si business-ul tratamentelor ecologice necesare in acest sector. In plus, se acorda o importanta crescuta cercetarii si organizarii de evenimente care sa faca publice beneficiile implementarii la scara ridicata a conceptelor bio. Marii producatori de alimente din Romania au devenit constienti de importanta gamei eco si de aceea aleg sa deschida unitati de procesare bio.

Este cazul companiilor axate pe lactate si vinuri, dar curentul ecologist i-a atins si pe fabricatii de conserve sau de produse de panificatie. Productia bio nu mai este un moft sau o moda imbratisata de dragul trendului, ci devine o necesitate pe masura ce clientii romani sunt mai informati si acorda tot mai multa atentie marfurilor cumparate.
Cu ce probleme se confrunta “verzii”

Dezvoltarea unei afaceri ecologice nu este tocmai simpla, fiind nevoie de investitii semnificative, care se amortizeaza mult mai lent decat cele standard. Se adauga si problemele pe care firmele de profil le intampina in Romania. Legislatia greoaie si sufocanta, care nu diferentiaza micii intreprinzatori de marii afaceristi, este unul dintre neajunsurile de care se lovesc ecologistii.

Marfa bio are un grad de perisabilitate crescut in comparatie cu produsele conventionale si de aceea e necesar un timp de vanzare scurt. In plus, statul nu a inteles ca pentru a dezvolta agricultura ecologica si pentru a procesa culturile rezultate este nevoie de sustinere. “Atunci cand se vorbeste de productie agricola ecologica, de obicei, se subintelege lipsa tratamentelor chimice. Aceasta lipsa se reflecta in scaderea productivitatii, in imbolnavirea culturilor, precum si o calitate indoielnica a recoltelor.

De aceea fructele si legumele care au infatisare si performante deosebite fara sa fi fost tratate chimic se considera a fi de categoria , fapt ce se reflecta in pretul de vanzare. Pentru aceste motive, atunci cand se practica agricultura ecologica cu recunoastere internationala, este neaparata nevoie de obtinerea unor subventii interne sau externe si de inregistrarea producatorului in cadrul unui organism de certificare si inspectie”, ne-a explicat Vasilica Onofrei, consilier PR Biona Agro Ecology.
Ecologia mondiala in cifre

Statisticile date publicitatii de IFOAM (Federatia Internationala a Miscarilor din Agricultura Organica) referitoare la agricultura si consumul bio la nivel mondial arata ca mai mult de 37 de milioane de hectare de teren a fost cultivat ecologic anul trecut. Tarile cu cele mai mari suprafete sunt Australia, Argentina si SUA. Cresterea cea mai mare de teren agricol bio a fost atinsa la nivelul Europei (un milion de hectare).

In acest moment, exista 1,8 milioane de producatori bio in lume, cei mai multi provenind din tarile aflate in curs de dezvoltare. Ultima evaluare a pietei mondiale de produse ecologice, realizata de Organic Monitor, arata pentru 2010 un consum de 40 de miliarde de euro. Cea mai mare parte a marfurilor eco este vanduta in Europa si America de Nord.

Batranul Continent a cheltuit mai mult de 18 miliarde de euro pentru aceasta gama de produse. Germania a inregistrat vanzari 5,8 miliarde de euro, Franta de 3 miliarde si Marea Britanie de 2,1 miliarde de euro. Cei mai multi bani pentru produse bio sunt cheltuiti de danezi si elvetieni, peste 130 de euro/an/cap de locuitor.

30 Ianuarie 2012 13:22 Stefania Enache

Putem hrani lumea?

Marian Cioceanu — Fri, 03 Feb 2012 09:48:54 +0000

O dată cu creşterea populaţiei mondiale, precum şi a standardelor generale de viaţă, cererea alimentară a devenit din ce în ce mai importantă. Consumul a crescut, în special pentru carne.

Pascal Codron, director al Institutului Superior de Agricultură (ISA) – Lille, Franţa

De exemplu, un francez consumă în decursul vieţii 6 bovine, 33 de porci şi 1.200 de pui. În 1950, un francez consuma 44 kg de carne, în timp ce în prezent consumă 85 kg. În 1970, un chinez se mulţumea doar cu 25 kg de carne, în timp ce acum consumă 38 kg.
Animalele pe care noi le consumăm trebuie hrănite şi ele la rândul lor cu cantităţi din ce în ce mai mari de hrană. Pentru a produce un kilogram de carne de pui sunt necesare 4 kg de proteină vegetală, iar pentru a obţine un kilogram de carne de vită avem nevoie de 12 kg. 40% din producţia mondială de cereale este utilizată pentru fabricarea de alimente pentru animale. O soluţie ar fi aceea de a ne schimba obiceiurile alimentare. În prezent, se consideră că producţia alimentară poate acoperi nevoile populaţiei la nivel mondial. Întradevăr, agricultura a câştigat în productivitate; dacă în 1945, în Franţa un agricultor putea hrăni 5 persoane, astăzi numărul celor care pot fi hrăniţi de un singur agricultor este de 100. Într-un timp foarte scurt, orizontul producătorului s-a lărgit, trecând de la nivel local la unul regional, apoi de la un nivel naţional la unul mondial. În ultimii 50 de ani, capacitatea producţiei alimentare a progresat mai mult decât în 1.000 de ani! Desigur, aceste progrese sunt inegal repartizate şi numeroase regiuni ale lumii suferă încă de foame, fie endemic, fie aleatoriu. Se estimează că 1/6 din populaţia mondială suferă de foame, din care 90% se află în ţările din sud ale globului. În această zonă geografică populaţia suportă consecinţele nefaste ale creşterii preţurilor materiilor prime agricole. Astfel, când preţul la porumb, orz şi grâu creşte de la 100 la 300 euro per tonă apare şi riscul de revolte. În lume, numărul săracilor este estimat la 1,2 miliarde de persoane, iar în 2020 se preconizează cifra de 2 miliarde de oameni. Prin urmare, nu trebuie doar să producem mai mult, ci să producem mai bine, pentru a nu epuiza resursele solului şi ale apei.

Cele trei provocări majore: pământul, apa şi energia
Lipsa de terenuri arabile devine crucială. În prezent, nu se cultivă decât 12% din terenuri. 45% din rezervele actuale se găsesc în pădurile tropicale (Amazon, Congo, Indonezia, Malaezia), dar în caz de urgenţă se despăgubeşte de două ori mai mult decât se replantează. Urbanizarea joacă un rol important în reducerea suprafeţelor cultivabile. În Franţa, la fiecare 10 ani suprafaţa arabilă scade cu echivalentul unui judeţ; în China, anual, 1 milion ha cultivabile sunt transformate în zone de construcţie. Dacă gestionăm cu atenţie potenţialul de pământ, suprafaţa disponibilă este suficientă. Ştim că până în 2030, una din 5 ţări în curs de dezvoltare va avea probleme de deficit de apă. Apa este utilizată în agricultură în proporţie de 70%, în industrie 20%, iar 10% în consumul intern. Pentru a produce 1 kg de grâu este necesară o tonă de apă! O zi de regim alimentar bazat doar pe carne şi produse derivate necesită un consum de 4.000 de litri de apă, în timp ce un regim vegetarian doar 1.500 de litri. În consecinţă, va trebui să ne schimbăm şi stilul de viaţă. Să asigurăm o mai bună conservare şi gestiune a acestei resurse. Problemelor legate de suprafeţele cultivabile, care continuă să scadă, precum şi lipsei previzibile a apei pentru irigaţii se adaugă şi cea a energiei. Diminuarea previzibilă a energiilor fosile ne obligă să găsim noi tehnici de producţie care necesită un consum mai mic de energie. Nu ne mai putem permite să rămânem pe un model de producţie ce necesită echivalentul a 100 l petrol pentru a produce o tonă de grâu. În Franţa, în decurs de 150 de ani, îngrăşămintele, insecticidele, erbicidele şi fungicidele au permis trecerea de la o producţie de 10 chintale la hectar la o producţie de 70 de chintale/ha. Utilizarea continuă de produse chimice nu este singura soluţie de a produce alimente, ci trebuie redescoperit sensul adevărat al agriculturii: o agricultură mai economă în îngrăşăminte, apă şi energie, care să protejeze solul şi care să permită obţinerea de producţii mai mari şi de mai bună calitate. Scăderea consumului de îngrăşăminte azotate este posibilă. În Franţa, consumul a scăzut cu 10% în ultimii 10 ani. De asemenea, este important să protejăm biodiversitatea. Oamenii nu utilizează decât 150 de specii vegetale, din care 15% acoperă 80% din nevoile noastre (porumb, grâu, soia etc). Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în sectorul animal. Din această cauză, pentru a ne hrăni, trebuie să învăţăm a reutiliza alte specii de plante şi animale. O altă provocare o constituie încălzirea globală. Clima din diferite zone geografice se va schimba şi astfel va trebui să se realizeze şi o transformare radicală în sistemele de producţie.

Dublarea producţiei
Cea mai mare provocare constă în dublarea producţiei. Va trebui să punem în aplicare sistemele de producţie compatibile cu protecţia mediului înconjurător şi cu lupta împotriva încălzirii globale. Dispunem de tehnici ce protejează resursele naturale, dar ele sunt insuficiente. De aceea, un efort în materie de cercetare, atât în sectorul public, cât şi privat este indispensabil. În acest sens, trebuie utilizate tehnici de producţie ce au drept scop protecţia mediului înconjurător, utilizând replantarea, tehnici ce asigură biodiversitatea. Prin punerea în aplicare a noilor metode tehnice şi sociale vom putea dezvolta o agricultură intensivă, dar care să protejeze mediul încojurător. Exploataţiile agricole de tip familial ar trebui să se orienteze spre creşterea productivităţii, însă acest obiectiv nu va fi atins decât dacă vor fi îndeplinite trei condiţii: repartizarea pământului şi accesul la resursele naturale pentru cei săraci; garantarea unei baze de venit stabil şi garantarea unui suport tehnic şi educaţional. Educaţia va permite viitoarelor generaţii instruirea şi învăţarea de noi tehnici. Un alt obiectiv constă în reglementarea voluntară a pieţelor şi împiedicarea liberalizării lor. În prezent, risipim 25% din recolte. O lume în care, de exemplu, fermierul din Louisiana va produce mai bine şi va împărţi cu cel din Senegal (pentru că decalajul dintre cele două state este abisal: primul produce 500 tone/persoană activă/an, iar cel deal doilea 0,6 t/an), după ce acesta din urmă va reuşi să producă mai bine. Trebuie creat un cadru de reglementare internaţional, favorizând autosuficienţa alimentară pentru fiecare grup de ţări omogene. Agricultura trebuie să devină motorul dezvoltării de mâine!

Ana MUSTĂŢEA

Bio-România: Exporturile de produse ecologice: 200 de milioane de euro în 2011

Marian Cioceanu — Tue, 03 Jan 2012 09:47:36 +0000

Bio-România: Exporturile de produse ecologice: 200 de milioane de euro în 2011; piaţa internă nu depăşeşte 80 de milioane de euro

28 decembrie 2011

Piaţa internă de produse ecologice totalizează în prezent circa 80 de milioane de euro, în timp ce exporturile de astfel de produse sunt estimate la o valoare de 200 de milioane de euro pentru 2011, de două ori mai mare decât anul trecut, potrivit estimărilor Asociaţiei Operatorilor din Agricultura Ecologică – ‘Bio-România”.

“Exportul de produse ecologice va depăşi 200 de milioane de euro în 2011, faţă de o valoare de 100 de milioane de euro înregistrată anul trecut. La fel ca în anii trecuţi cele mai exportate sunt cerealele, mierea, fructele de pădure şi foarte puţin produsele procesate, precum brânzeturi, vinuri sau produsele de panificaţie. Agricultura ecologică este singura ramură cu balanţă pozitivă”, a declarat, pentru AGERPRES, preşedintele Asociaţiei Bio-România, Marian Cioceanu.

Ţările europene sunt principalele pieţe de export ale României pentru produsele ecologice, Germania, Austria sau Belgia fiind printre ţările care importă masiv materie primă obţinută în sistemul ecologic autohton, dar şi principalele furnizoare de produse bio procesate pentru piaţa românească.

În ceea ce priveşte consumul intern de produse ecologice, acesta este estimat de asociaţia patronală la circa 80 de milioane de euro, jumătate din acestă valoare provenind din produsele româneşti, respectiv din miere, vin şi panificaţie, iar cealaltă jumătate din importuri realizate în special de marii retaileri.

“România rămâne încă o piaţă de export de materie primă, nu de alimente procesate. Această materie primă pe care noi o exportăm este prelucrată în Germania şi Belgia şi se întoarce pe piaţa românească, dar la preţuri de 4-5 ori mai mari. Sper însă ca sectorul de procesare a produselor agricole să fie sprijinit în viitoarea Politică Agricolă Comună astfel încât şi românii să poată mânca produse sănătoase, dar la preţuri decente”, a adăugat Marian Cioceanu.

Suprafaţa cultivată în sistem ecologic a crescut de la 260.000 hectare în 2010 la aproximativ 300.000 de ha în 2011, dar raportat la suprafaţa agricolă de 9 milioane de hectare este încă o suprafaţă nesemnificativă. Şi numărul operatorilor din agricultura ecologică a înregistrat o creştere în acest an, faţă de anii 2008-2010, ajungând la 10.000, cei mai mulţi deţinând însă suprafeţe mici şi animale puţine.

Sursa ziarul Financiarul

Agricultura ecologică din România şi-a triplat numărul operatorilor din sistem, în 2011

Marian Cioceanu — Tue, 03 Jan 2012 09:45:58 +0000

Agricultura ecologică din România şi-a triplat numărul operatorilor din sistem, în 2011

27 Decembrie 2011

10.000 de ferme de subzistenţă trec la agricultură ecologică

Agricultura ecologică din România şi-a triplat, în 2011, numărul operatorilor activi din sistem, până la 10.000, iar creşterea subvenţiilor în acest domeniu ar putea aduce, la finele anului viitor, o dublare a agricultorilor care vor intra în sistemul de certificare ecologică.

“Este pentru prima oară când într-un an se majorează de trei ori numărul operatorilor din sistemul ecologic. Dacă la finele anului trecut aveam 3.800 de operatori în sistem, acum sunt în jur de 10.000, majoritatea fiind fermieri mici, de subzistenţă, care deţin suprafeţe de teren de trei până la 20 hectare sau agricultori cu 3-5 vaci, 50-100 de oi sau cu 10 stupi”, a declarat, pentru AGERPRES, Marian Cioceanu, preşedintele Asociaţiei Operatorilor din Agricultura Ecologică – ‘Bio-România”.

În opinia acestuia, micii fermieri s-au înscris în programul de reconversie către agricultura ecologică datorită subvenţiilor alocate sectorului, de circa 3 milioane de euro în 2011 şi de 4,5 milioane euro în 2012 .

“Sumele pe care le pot primi, în funcţie de suprafaţa cultivată şi de animalele deţinute, pleacă de la 1.500 de euro şi pot ajunge şi la 6.000 euro. La finele anului viitor am putea asista din nou la o dublare a agricultorilor care vor intra în sistemul de certificare, până la 20.000 de operatori”, a explicat Cioceanu.

Acesta a precizat că subvenţiile se acordă în perioada de reconversie doar fermelor mici, cei mari primind sprijin financiar doar după finalizarea perioadei de reconversie de trei ani, deşi costurile pentru acreditare ca producători ecologici sunt destul de ridicate.

Şeful Bio-România a subliniat că trecerea agricultorilor de subzistenţă către agricultura ecologică a contribuit şi la majorarea suprafeţei arabile intrate în sistem ecologic cu circa 10 procente în 2011.

“În acest an suprafaţă agricolă ecologică a crescut de la 260.000 hectare la 300.000 hectare, din care terenul arabil reprezintă puţin sub 100.000 hectare, adică 1% raportat la suprafaţa arabilă a ţării’, a mai adăugat preşedintele Bio-România.

România este la ora actuală o piaţă interesantă pentru industria bio, deocamdată mai mult ca sursă de materii prime, şi nu ca industrie de procesare, deţinând unul dintre cele mai fertile şi ecologice terenuri din Europa. Cerealele (grâu şi porumb), legumele şi mierea rămân principalele produse obţinute în agricultura ecologică.

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, exporturile de produse bio din România au crescut în 2010, atingând un nivel record, de 100 milioane de euro, faţă de 80 de milioane de euro în 2009.

Agricultura ecologică la nivel global nu este un domeniu de nişă, europenii, de exemplu, consumând în 2008 alimente bio în valoare de circa 18 miliarde de euro. Cele mai importante pieţe sunt Germania, cu o creştere pe primul semestru din 2009 de 10%, Franţa, care are 300 de noi exploataţii agricole bio în fiecare lună, Italia – cu o piaţă de 2,35 miliarde euro în 2009, şi Marea Britanie, cu o cifră de afaceri pe piaţa bio de 2 miliarde de euro, anul trecut.

În agricultura bio din Europa, pieţele emergente sunt considerate Spania, campion european la nivelul suprafeţelor cultivate bio, cu 1,33 milioane hectare, depăşind astfel Italia, cu 1,1 milioane hectare, Olanda, cu afaceri în domeniul agriculturii ecologice de 647 milioane de euro în 2009, în creştere cu 11% faţă de 2008.

Şi ţările din centrul şi estul Europei, de exemplu Polonia, cu suprafeţe de peste 367.000 hectare cultivate bio şi Cehia – o creştere a pieţei de 11% în 2009, devin din ce în ce mai importate pe piaţa produselor ecologice.

La nivel mondial, cea mai mare piaţă rămâne Statele Unite ale Americii, cu afaceri în acest domeniu de 25 miliarde euro în 2009, dar China, Brazilia şi India, ţări cu populaţii dar şi potenţial agricol important, ar putea contesta în viitor “supremaţia” Americii în acest domeniu.

Suprafaţa cultivată cu legume în sistem ecologic a crescut în 2011 cu 29%

Marian Cioceanu — Tue, 03 Jan 2012 09:37:02 +0000

Suprafaţa cultivată cu legume în sistem ecologic a crescut în 2011 cu 29%

Suprafaţa cultivată cu legume în sistem ecologic a crescut în 2011 cu 29% (Foto: RL)

Suprafaţa cultivată cu legume în sistem ecologic este estimată pentru anul agricol 2011 la circa 956 hectare, comparativ cu anul 2010, când aceasta a fost de 739,32 de hectare, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) la solicitarea NewsIn.

“Suprafaţa cultivată cu legume în sistem ecologic a crescut cu 230,68 ha comparativ cu anul anterior, ca urmare a implementării măsurii de sprijin financiar pentru perioada de conversie la agricultura ecologică în conformitate cu HG. nr 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor ecologice”, susţin reprezentanţii ministerului.

Pentru anul 2012, reprezentanţii Ministerului Agriculturii estimează o suprafaţă de legume cultivată în sistem ecologic de circa 1.200 de hectare şi o producţie cu aproximativ 20% mai mare faţă de 2011.

În 2010, suprafaţa totală cultivată cu pomi fructiferi a fost de aproximativ 2.200 hectare, cu o producţie totală de fructe ecologice de 8.700 tone. Ministerul Agriculturii precizează că anul trecut au fost înregistraţi 4.322 de operatori dintre care: 4.098 de producători, 88 de procesatori şi 136 de comercianţi.

Sursa Romania Libera

10.000 de ferme de subzistenţă trec la agricultură ecologică

Marian Cioceanu — Tue, 03 Jan 2012 08:49:57 +0000

10.000 de ferme de subzistenţă trec la agricultură ecologică

27 Decembrie 2011

Terenurile cultivate ecologic dau o productie cu 50% mai mică

Deşi în România se cultivă cereale şi legume bio pe doar pe 100.000 de hectare, exporturile de produse ecologice ne plasează pe locul 20 în lume, susţin reprezentanţii Asociaţiei Bio-România.

TREBUIE SA CITESTI SI …

În 2011, agricultura ecologică din România şi-a triplat numărul operatorilor activi din sistem (producători, procesatori, exportatori, importatori). Iar, anul viitor, datorită creşterii nivelului subvenţiilor (până în 2011, România a fost singura ţară europeană care nu primea subvenţii pe hectar pentru culturile bio), numărul agricultorilor care vor intra în sistemul de certificare ecologică se va dubla, potrivit preşedintelui Asociaţiei Operatorilor din Agricultura Ecologică „Bio – România”, Marian Cioceanu.

Subvenţiile acoperă cheltuielile de certificare

„În multe zone ale ţării, de exemplu în judeţul Alba, se practică agricultură ecologică, fără îngrăşăminte chimice, însă oamenii nu aveau bani să plătească certificarea la o firmă de specialitate. Am dezvoltat câteva proiecte pilot şi mergem prin ţară să le explicăm micilor fermieri că îşi pot acoperi, într-o primă fază, taxa de certificare, din subvenţia care se acordă pentru perioada de reconversie.

Dacă taxa de certificare este să spunem 200 de euro anual, subvenţiile acordate ar putea depăşi 1.500 de euro”, ne-a declarat Marian Cioceanu. Astfel, în 2012, numărul operatorilor ecologici ar putea ajunge la 20.000, faţă de 10.000 în prezent.

Mulţi din actualii producători certificaţi ecologic deţineau mici ferme de subzistenţă. Acum aceştia au devenit producători ecologici cu afaceri care cresc încet, dar sigur, de la an la an.

Faţă de o cultură clasică, producţia pe o suprafaţă ecologică este cu 30-50% mai mică, însă şi produsele bio se vând în general cu preţuri mai mari cu 30%, spune proprietarul microfermei ecologice „Biodumbrava”, Marian Dumbravă, fost inginer de aviaţie.

Ferme integrate

„Avem o suprafaţă mică, aproape un hectar. La fermă lucrez eu şi băiatul care a făcut Agronomia. La început, cultivam pentru familie, apoi din surplus am ajuns să dăm la vecini, prieteni, apoi am reuşit să şi vindem. În prezent, am reuşit să avem o fermă integrată, unde avem de toate: legume , fructe, păsări. Producţia nu se vinde în piaţă ci doar direct la clienţii care ne caută de ani buni. Suntem certificaţi de o firmă de specialitate , însă din păcate nu primim subvenţia pentru că avem puţin sub un hectar”, spune Marian Dumbravă.

În România, în sistemul agriculturii ecologice este inclusă o suprafaţă totală de 300.000 de hectare, din care doar 100.000 hectare de teren arabil (restul sunt păşuni şi păduri). Cu toate acestea, România se plasează pe locul 20 în lume la exportul de produse ecologice şi locul 16 la nivel mondial, funcţie de suprafaţa cultivată. Cel mai mare producător agricol bio din Europa este Italia, iar din lume SUA care simultan absoarbe pentru consum ce mai mare catitate de produse ecologice.

SURSA ROMANIA LIBERA

Pericolul aditivilor alimentari produşi în China

Marian Cioceanu — Fri, 14 Jan 2011 11:32:55 +0000

Aditivii produşi în China pot avea consecinţe serioase asupra siguranţei globale a hranei. Acesta este unul dintre subiectele pe care expertul Zhou Qing le-a dezbătut încă din 2004.

Dl Zhou a solicitat eliminarea acestora în momentul în care guvernele occidentale au început să acorde o atenţie specială acestei probleme, însă, conform spuselor acestuia, nimeni nu l-a luat în serios până acum. În prezent, a fost găsită melamină în compoziţia produselor alimentare industriale din China şi distribuite la nivel mondial, existând copii care şi-au pierdut vieţile.

Aflăm din cadrul unei declaraţii făcute pe 17 Octombrie de către firma japoneză Mitsui & Co următorul fapt: chinezii au inventat un produs din ou ce conţine de la 2.8 până la 4.6 mg / kg de melamină. În ziua următoare, Departamentul de Sănătate din Taiwan a găsit melamină într-un procentaj ridicat în praful de copt şi în compuşii acizi utilizaţi pentru pentru producerea pâinii, a biscuiţilor şi a prăjiturilor.

Cu două săptămâni înainte, cercetătorii olandezi au descoperit melamină în produse din ciocolată importate din China. Suedia a reportat descoperiri asemănătoare.

Potrivit experţilor în alimentaţie, melamina a pătruns şi pe piaţa americană – de la cereale pentru micul dejun la fursecuri, prăjituri, potenţatori de aromă de caşcaval şi alte alimente. Urme de melamină pot fi depistate practic peste tot.

Producătorii din China au adăugat melamină produselor lor pentru a le creşte conţinutul în proteine.

Industria alimentară modernă nu poate exista fără aditivi

Potrivit revistei săptămânale „Oriental Outlook Weekly”, 97% dintre toate alimentele conţin aditivi – cel puţin 25.000 de produse. Expertul japonez în aditivi alimentari Anbus a calculat că fiecare persoană consumă aproximativ 10 gr / zi de aditivi, ajungând la cca 3.650 gr / an – o limită egală cu cantitatea de sare pe care o persoană o consumă anual.

Consumul de sandvişuri duce totodată şi la un consum de peste 20 de aditivi – emulgatori, drojdie, potenţatori de aromă, fosfaţi şi aromatizanţi. Anbus a subliniat de asemenea că încă nu se cunosc consecinţele pe termen lung pe care aceşti aditivi le au asupra organismului, deşi aceştia sunt permişi şi verificaţi în mod oficial.

Potrivit unui exportator chinez de aditivi alimentari, mulţi producători au adăugat potenţatori de aromă în lapte fără a informa consumatorii.

Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul produselor pe bază de lapte destinate copiilor, deoarece profitul acestor companii depinde într-o foarte mare măsură de gustul preferat al copiilor, părinţii devenind cumpărători loiali ai brandului respectiv.

Cu foarte mici excepţii, producătorii de carne din Vest, produc 130 gr de cârnaţi din 100 gr de porc. Diferenţa de 30 gr este explicată de adăugarea de proteine concentrate din soia, aditivi, derivaţi din albuş de ou şi proteină din lapte. Procentajul acestor aditivi este chiar mai mare în China. De exemplu, găluştele umplute cu carne au un conţinut de 50% din concentrat din proteină din soia, potenţatori de aromă, etc. Se ştie că siguranţa alimentară – sau lipsa acesteia – constă în lipsa aditivilor alimentari din viaţa noastră de zi cu zi.

În timpul unui interviu cu revista „The Epoch Times”, Dl. Zhou a accentuat în mod repetat că aceşti aditivi necunoscuţi şi posibil periculoşi pot crea o problemă globală, însă nefiind foarte evidentă, niciun guvern nu o ia în serios. Potrivit lui Zhou, 80% dintre aditivii alimentari sunt fabricaţi în China deoarece procesul acestora de producţie poate cauza o degradare uriaşă a mediului înconjurător şi mai puţin profit. Se întâmplă des ca importatorii din Vest să pună etichete vestice pe aceste produse fabricate în China.

Îngrăşămintele verzi, îngrăşăminte ecologice naturale

Marian Cioceanu — Wed, 05 Jan 2011 11:59:54 +0000

Îngrăşămintele verzi sunt plante care se cultivă în scopul încorporării lor în sol odată cu lucrările de bază ale solului. Plantele folosite ca îngrăşământ verde trebuie să producă o masă vegetală căt mai bogată, într-un timp căt mai scurt şi să nu fie pretenţioase faţă de sol.

Plantele utilizate în acest scop sunt în majoritate leguminoase (lupin, mazăre, măzăriche, sulfină etc.). Se pot folosi şi alte plante, de exemplu rapiţa, muştarul, floarea soarelui, singure sau în amestec de mai multe specii pentru a produce un îngrăşămînt complex.

Pentru obţinerea şi utilizarea acestor îngraşăminte se practică folosirea culturilor ascunse. Efectele acestui tip de îngrăşământ se apropie foarte mult de cel al gunoiului de grajd avînd acţiune favorabilă asupra activităţii florei si faunei solului pe o perioada de 2-3 ani.

După modul de obţinere îngrăşămintele tot fi: ingrăşăminte verzi in cultură pură, când constituie cultura de bază si ocupă terenul întreaga perioadă de vegeteţie; îngraşăminte verzi constituite într-o cultură intermediară (cultură ascunsă, cultură în mirişte şi cultură de toamnă); îngrăşăminte verzi sub formă de masă cosită (ca mulci vegetal).

Îngrăşămintele verzi se pot aplica pe orice tip de sol dar au eficienţă sporită pe solurile podzolice şi nisipoase. Adâncimea de încorporare este între 18-25 cm, în funcţie de sol, umiditate, volum al masei vegetale etc. Pentru uşurarea încorporării se recomandă tăvălugitul culturii iar atunci cănd masa vegetală este foarte bogată şi tulpinile sunt lungi este bine să se mărunţeascâ masa vegetală printr-un discuit.

Pe solurile grele argiloase şi pe nisipurile din zonele secetoase se recomandă ca încorporarea să se facă cu cel puţin 30-40 zile înaintea semănatului de toamnă. În zonele cu ploi suficiente încorporarea este bine să fie făcută numai cu 2-3 săptămîni înaintea semănatului de toamnă.

Pentru semănăturile de primăvară acest tip de ingrăşămînt este foarte indicat cu condiţia ca încorporarea acestuia să fie făcută toamna cât mai târziu. Este bine să se ţină cont la stabilirea momentului încorporării şi de recomandările privind stadiul optim de vegetaţie al culturii utilizate ca îngraşamânt verde.

De exemplu la lupin şi mazăre momentul optim al încorporării în sol este atunci când sunt formate păstăile.

La măzăriche, sulfină, muştar, rapiţă, hrişcă, trifoi mărunt acest moment optim de încorporare în sol coincide cu cel al înfloritului, pentru secară momentul este optim la înspicat iar pentru floarea soarelui la formarea capitulelor.

Articol preluat de pe www.recolta.eu

Sanatate si gust adevărat în alimentele bio

Marian Cioceanu — Thu, 18 Nov 2010 11:05:32 +0000

Din punct de vedere stiintific, este greu de masurat savoarea un fruct. Totusi, este o opinie general acceptata, aceea ca mancarea bio este mai gustoasa. Oricine poate experimenta si afla adevarul. Testele facute de catre degustatorii profesionisti au relevat aspecte superioare ale alimentelor bio, in ceea ce priveste aspectul, gustul si textura. Un argument in plus sunt testele facute pe cobai, care au relevat faptul ca acestia aleg intotdeauna bio, atunci cand au la dispozitie si alternativa conventionala.

Legumele si fructele bio au un miros si gust mai bun, pentru simplul motiv ca ele contin o cantitate mai mica de apa, iar elementele care le conditioneaza gustul sunt prezente in procente mai mari. Tot datorita continutului scazut de apa, este imbunatatita si textura, dar un rol important il ocupa si calitatea solului, microclimatul, macroclimatul (vantul, temperatura, lumina, umiditatea) si momentul recoltarii, care este determinat de gradul de maturitate. Acest ultim factor, gradul de maturitate, este fundamental.

In productia ecologica care vizeaza calitatea si mai putin cantitatea, se tinde spre a se astepta momentul potrivit pentru recoltare. Este lesne de intuit ca o tomata culeasa la maturitate va fi mai gustoasa decat una coapta intr-un climat controlat.
Si in cazul produselor animaliere bio, situatia este asemanatoare. Carnea animalelor crescute cu hormoni si antibiotice are o cantitate mai mare de apa si de grasime, dar este, in aceeasi masura, si fara gust. Acesta este doar un alt motiv pentru care trebuie sa alegem alimentatia ecologica: produsele bio sunt singurele care au un gust adevarat!

Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, va susţine formele de sprijin pentru agricultura ecologică

Marian Cioceanu — Fri, 22 Oct 2010 08:07:39 +0000

Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, va susţine formele de sprijin pentru agricultura ecologică, dar nu va renunţa nici la cele pentru agricultura intensivă, dacă sunt competitive şi nepoluante.

“Am de gând să asigur orice forme de sprijin oricărui tip de agricultură din această ţară care are tendinţă de performanţă sau are piaţă. Nu am reţineri faţă de agricultura ecologică sau de cea intensivă. Ele trebuie să îndeplinească însă nişte reguli, respectiv să dea producţie de calitate, să nu polueze şi să fie competitive”, a declarat pentru AGERPRES ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără.

Acesta a precizat că ar dori să vadă o analiză comparativă a unor producţii agricole obţinute în sistem ecologic şi în sistem convenţional pentru a decide ce tip de agricultură oferă produse mai bune din punct de vedere calitativ dar şi competitive. “Nu am văzut niciodată astfel de date. Vreau să văd bobul de grâu fertilizat şi cel nefertilizat, să văd compoziţia lui chimică, respectiv care este mai bun”, a spus Tabără.

În privinţa agriculturii ecologice, şeful MADR a spus că în acest sector trebuie pusă la punct certificarea. “Aş vrea ca în România certificarea şi organizarea pe segmentul agriculturii ecologice să fie făcute foarte bine. În aceste zile mă voi vedea cu organizaţiile din agricultura ecologică pentru a discuta probleme din sector. Am avut multe întâlniri cu aceştea şi pot spune că multe lucruri mi le însuşesc, dar şi că în multe altele greşesc din punct de vedere tehnic. Dacă dau numai un exemplu, Poiana Narciselor, am fi avut-o oare dacă acolo nu ar fi fost o tradiţie de lucrare a acelui loc? Dacă acolo nu mai las să se facă anumite lucrări este clar că în lupta dintre biotipuri câştigă cel mai puternic, nu cel mai slab care trebuie să fie protejat. E uşor să spui că îngrădesc un parc şi nu mai fac nimic acolo, dar în acest fel factorul antropic dispare”, a explicat Tabără.

Agricultorii care vor să treacă la cultive sau să crească animale în sistem ecologic beneficiază de fonduri europene de 3,098 milioane de euro în 2010 pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole din sectorul de agricultură ecologică. Termenul limită pentru depunerea cererilor în vederea acordării acestui a expirat la finele lunii august 2010. Potrivit HG nr. 759/2010, ajutorul specific se acordă pentru exploataţiile din producţia vegetală şi animalieră, care sunt înregistrate în sistemul de agricultură ecologică şi care se află în perioada de trecere de la agricultura convenţională la agricultura ecologică, respectiv în perioada de conversie.

Potrivit APIA, producătorii agricoli pot depune o singură cerere de solicitare a ajutorului specific, fie pentru o exploataţie din producţia vegetală, fie numai pentru una din speciile din producţia animalieră sau numai pentru o exploataţie din apicultură. Pentru a beneficia de ajutorul specific, producătorii agricoli trebuie să fie înregistraţi, în fiecare an pentru care solicită ajutorul specific, ca producători în agricultura ecologică şi să încheie un contract cu un organism de inspecţie şi certificare, organism aprobat de MADR.

Agricultorii călărăşeni vor să acceseze bani europeni pentru înfiinţarea fermelor ecologice

Marian Cioceanu — Wed, 20 Oct 2010 08:53:51 +0000

În cadrul Comisiei de Dialog Social, care a avut loc miercuri 13 octombrie 2010, la sediul Prefecturii, preşedintele Asociaţiei Comunelor din România filiala Călăraşi, edilul comunei Ştefan cel Mare, Nicolae Pandea, a venit în faţa celor prezenţi cu o iniţiativă curajoasă, menită să aducă un real sprijin dezvoltării agriculturii ecologice în judeţul Călăraşi.

În calitate de reprezentant al Asociaţiei operatorilor BIO din România, a cerut sprijinul Instituţiei prefectului pentru organizarea unei mese rotunde, unde vor lua parte atât primarii din judeţ cât şi fermierii călărăşeni.Tema dezbaterii se va axa pe sprijinul acordat de administraţiile locale din judeţul nostru pentru înfiinţarea unor ferme de subzistenţă, a căror activitate va fi centrată pe obţinerea produselor agroalimentare ecologice. „Asociaţia Operatorilor Bio din România doreşte să dezvolte, într-un ritm accentuat, producerea, dar şi desfacerea pe piaţă, a produselor ecologice. De curând această asociaţie a semnat un protocol cu o bancă românească pentru acordarea unor credite pentru realizarea unor ferme ecologice de găini şi pentru construcţia unor solarii pentru legume cu o suprafaţă de 400 mp. De aceste credite vor putea beneficia tinerii călărăşeni până la 35 de ani. Sper că primarii din comunelor călărăşene îi vor sprijini pe aceşti tineri acordându-le câte un teren ce nu va depăşi suprafaţa de 2000 mp pentru dezvoltarea propriilor afaceri. Cu cei 10.000 de euro garantaţi de Guvern ei îşi vor putea înfiinţa ferme mici pentru creşterea păsărilor, sau pentru cultivarea legumelor” – a precizat edilul Nicolae Pandea.

Ce inseamna sa produci legume eco? Afla aici!

Marian Cioceanu — Thu, 14 Oct 2010 02:48:42 +0000

Guvernul a decis sa prelungeasca pana in octombrie termenul pana la care se pot depune cereri pentru obtinerea de fonduri gratuite de la Uniunea Europeana.

Ce face diferenta intre o rosie obisnuita si una eco? Marimea, dar mai cu seama cantitatea de chimicale.

La 30 de kilometri de Bucuresti exista pamant eco. Dumbrava Marin din comuna Joita, judetul Giurgiu, e dat exemplu de expertii de la Bruxelles, pentru ca in cateva luni o sa aiba singurele rosii eco din zona.

Din 2007, rosia fermierului Dumbrava creste sub brazdele soarelui si respecta ciclul biologic. In aprilie 2011 implineste trei ani de cand a fost cultivata in pamant fara reziduuri si tot atunci va primi certificatul eco de la inspectorii de la Bruxelles.

Ca sa lupte cu daunatorii si bolile, e stropita cu palinca de 60 de grade, macerat de urzica si coada calului, ceara de albine si propolis. La fel morcovii si ardeii. In lupta cu bolile, specialistii permit si folosirea cuprului, dar nu mai mult de sase kilograme pe hectar intr-un an.

Pe langa gunoi, specialistii le dau voie fermierilor sa foloseasca deseuri din cultivarea ciupercilor, faina, rumegus sau praf de roca. Lucerna il ajuta sa sufoce buruienile, ingrasa pamantul si fixeaza azotul din atmosfera.

De cand a intrat in afacere, domnul Dumbrava a investit 10.000 de euro. Profitul e zero, iar in camp cartofii sunt sufocati de buruieni. De la anul, insa, legumele vor fi 100% eco, dar vor costa cu 30% mai mult. Ca sa ajunga pe plus, baiatul lui, Alex, o sa-l ajute sa produca si oua eco.

Bataie de cap au si fermierii care cresc animale eco. In secunda in care acestea se imbolnavesc, pot inghiti doar medicamente homeopatice si oligoelemente: fier, iod, cobalt, cupru, zinc, selenium, dar si vitamine care se afla in mod natural in furaje.

671 de agricultori si peste 200 de fermieri asteapta aceasta subventie de la UE pentru proiectele depuse.

Sursa: Pro TV

A fost publicat O.M. nr. 214/2010 privind modificarea şi completarea OM 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică

Marian Cioceanu — Thu, 14 Oct 2010 02:47:31 +0000

În data de 4 octombrie 2010 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 673,”Ordinul de Ministru nr. 214/2010 privind modificarea şi completarea OM 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică”.

Conform acestui act normativ, beneficiarii persoane fizice care îşi schimbă forma de organizare potrivit OUG 44/2008 trebuie să solicite – până la data de 25 octombrie 2010 – re-înregistrarea activităţii, prin depunerea unei noi fişe de înregistrare, însoţită de copia certificatului de înregistrare la oficiul registrului comerţului/certificatului de înregistrare fiscală.

Pentru rezolvarea neconcordanţelor apărute între informaţiile din fişa de înregistrare şi certificatul de confirmare a conversiei, respectiv diferenţe între suprafeţe/culturi/număr de animale (familii de albine) prezentate în anexa nr.2 la O.M. nr.219/2007 (registrul parcelar sau/şi tabel de producţie animalieră) şi cele prezentate în certificatul de confirmare al conversiei emis de organismul de inspecţie şi certificare se solicită potenţialilor beneficiari re-completarea corectă a anexelor la fişa de înregistrare iniţială a producătorului în conformitate cu informaţiile prezentate în certificatul de confirmare a conversiei.

Actul normativ a fost emis pentru a uşura aplicarea prevederilor HG 759/2010, cu completările şi modificările ulterioare. Aşa cum este cunoscut, în scopul facilitării absorbţiei ajutorului specific pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică, în data de 29 septembrie 2010 a fost aprobată “HOTĂRÂREA nr. 995 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 755/2010 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte de vacă din zonele defavorizate, precum şi pentru modificarea şi completare a Hotărârii Guvernului nr. 759/2010, privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică”, publicată în Monitorul Oficial 670 din 1 Octombrie 2010.

Conform acestei Hotărâri a Guvernului, termenul de depunere a cererilor pentru ajutorul financiar în sectorul de agricultură ecologică a fost stabilit, pentru a doua etapă, între 1 şi 29 octombrie 2010. De asemenea, termenul până la care persoanele fizice au obligaţia să îşi schimbe forma de organizare potrivit OUG 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, cu modificările şi completările ulterioare, a fost prelungit de la 15 octombrie la 25 octombrie 2010.

În plus, termenul până la care beneficiarii puteau solicita organismelor de inspecţie şi certificare eliberarea unor certificate de conformitate a fost prelungit de la 15 august a.c. (cum era prevăzut în HG 759/2010) până la 29 octombrie 2010, conform noii Hotărâri de Guvern, respectiv HG nr. 995/2010.

O altă modificare adusă de HG 995/2010 este cea care prevede prelungirea termenului pentru efectuarea controlului la faţa locului, de la 15 octombrie la 15 noiembrie 2010.

Sursa: Recolta.eu

România poate dezvolta un puternic sector agricol bio

Marian Cioceanu — Tue, 28 Sep 2010 15:01:12 +0000

România ar putea deveni o piaţă importantă a produselor agricole bio din Uniunea Europeană, în contextul tendinţei de promovare a produselor şi serviciilor ce ţin de biodiversitate şi protejarea ecosistemului, potrivit unei analize realizate de PricewaterhouseCoopers pentru Studiul ONU The Economics of Ecosystems and Biodiversity (TEEB).

„România ar putea beneficia de pe urma acestei tendinţe şi ar putea să-şi dezvolte un puternic sector de producţie agricolă bio, valorificîndu-şi întinsele suprafeţe cultivabile şi de pădure şi profitînd de pe urma gradului redus de utilizare a îngrăşămintelor artificiale şi pesticidelor în agricultura românească, fapt ce ar putea fi transformat dintr-un dezavantaj competitiv într-un avantaj”, a declarat Alexandru Lupea, reprezentant PricewaterhouseCoopers România. El a adăugat că piaţa produselor agricole organice (bio) este estimată la 40 de miliarde de dolari în întreaga lume, reprezentînd 2,5% din piaţa globală a alimentelor şi băuturilor.

Sursa: Foaia Transilvana

Statul român nu gândeşte verde, deşi tinerii încep să o facă

Marian Cioceanu — Mon, 14 Dec 2009 22:51:10 +0000

“A preveni este chiar mai important decât a recicla”, crede Nico Hoffmann, profesor de ecologie în Luxemburg.

Astăzi, la premierea şcolilor verzi ale României, Hoffmann a acordat un mini-interviu pentru evz.ro, prilej de a ne spune că aducerea copilului spre natură este principalul scop al educaţiei ecologice în şcoli. Din acest punct, natura va completa
învăţarea, iar profesorul intră în planul doi. În România, statul nu acţionează ca suport al iniţiativelor ecologice ale tinerilor.

Spre exemplu, doar câteva dintre cele 272 de proiecte înscrise în programul “Harta şcolilor verzi” au avut parte de o susţinere solidă din partea autorităţilor locale.În schimb, în Austria, statul oferă fonduri şi consultanţă pentru şcolile care vor să primească statutul de instituţie verde.

Potrivit Ursulei Muellner, reprezentanta unei organizaţii ecologice care se concentrează pe regiunile din Austria Inferioară, o reţea a şcolilor verzi există încă din 1995. OKOLOG, numele reţelei, include sute de şcoli din regiunile din jurul Vienei, care conlucrează în activităţi de mediu. Instituţiile de învăţământ obţin eticheta verde după un proces care durează opt ani, în care trebuie de îndeplinite peste o sută de criterii.

Totodată, România nu are parte de cursuri de educaţie ecologică în şcoli. Un caz ilustrativ este cel al Grupului Şcolar Industrial “Ştefan Anghel”, din Reşiţa, unde chiar şi orele de biologie au fost scoase din programă. Acolo însă, profesoara Lucia Munteanu a avut iniţiativă şi a înfiinţat o clasă de protecţie a mediului. Acum, elevii de la această şcoală au avut al treilea cel mai bun proiect ecologic, iar una dintre activităţi a vizat protejarea biodiversităţii din câteva ecosisteme din judeţul Caraş Severin.

INTERVIU

evz.ro: Care este principalul obiectiv al educaţiei ecologice în şcoli?
Nico Hoffmann: În Luxemburg, copiii nu mai ies afară din case. Noi, cei de la House of Nature, vrem să îi facem să iubească natura, să facem mediul prietenul lor bun. Am observat, în timpul călătoriilor în pădure pe care le facem cu copiii, că aceştia se fereau să părăsească poteca. Nu pentru că le lipsea curiozitatea – doar sunt copii – ci pentru că le era pur şi simplu frică. Ori îndepărtarea acestei frici este primul pas spre o “cultură” ecologică.

În şcolile din ţara dumneavoastră, există cursuri speciale de ecologie?
Există. Ele sunt preponderent practice, exact cum trebuie. La noi, sistemul de învăţământ s-a schimbat destul de mult în acest an, după ce ultimele schimbări majore au avut loc la începutul anilor ’90. Iar educaţia ecologică şi-a primit importanţa cuvenită. Spre exemplu, în ultimul an, au venit la House of Nature (Haus vun der Natur, denumirea oficială) peste 240 de clase de elevi.

Ce v-aţi dori să realizaţi pe viitor în acest domeniu?
House of Nature funcţionează extrem de simplu: informează profesorii din şcoli, iar aceştia trimit elevii la activităţile educative pe care le derulăm. Cheia succesului este tocmai implicarea profesorilor, învăţătorilor, pentru că ei petrec cel mai mult timp cu elevul. Scopul final este reducerea poluării, consumului de apă şi energie în şcoli. În oraşul Luxemburg, s-a construit recent prima şcoală 100% ecologică, construită din materiale ecologice şi care foloseşte energie regenerabilă la încălzire.

Aveţi un proiect numit “o grădină pentru fiecare şcoală”. Ce rol are el?
Este cel mai simplu mod de a aduce copiii în contact direct cu natura. Elevii de ciclu primar şi gimnaziu plantează legume şi verdeţuri într-o grădină pe care o îngrijesc în restul anului. Pentru ei, este un prilej de a interacţiona direct cu agricultura şi cu mediul natural. Rezultatele sunt extraordinare.

Ce stat european vi
se pare că aplică o educaţie ecologică de înaltă calitate?
Aud atâtea lucruri bune despre Finlanda, dar despre ei nu cunosc prea multe. Dar, dintre statele cu care am interacţionat în proiectele de mediu, cred că Germania este cea mai eficientă. Ei au un solid concept ecologic şi sunt mereu cu un pas înainte.

Ţara şcolilor verzi are capitala la Călăraşi

272 de instituţii de învăţământ din România s-au înscris în proiectul-competiţie “Harta şcolilor verzi”. Ieri, au fost desemnaţi cele cinci şcoli câştigătoare, fiecare având activităţi complexe în ultimii ani, concretizate în plantarea de puieţi, igienizarea cursurilor de apă şi a obiectivelor turistice, dar şi orientate spre informarea ecologică a comunităţilor din diferite zone ale ţării. La proiectul susţinut de compania Henkel şi de Centrul de Consultanţă Ecologică Galaţi s-au înscris şcoli din aproape toată ţara, mai puţin din Olt, Tulcea şi Bihor.

Câştigătorii primului loc, elevii de la Colegiul Tehnic “Ştefan Bănulescu” din Călăraşi, au plantat peste 5.000 de puieţi, pe suprafeţe de 25 de hectare. Mai mult, ei au încurajat oamenii locului să “adopte” un copac, pe care să îl îngrijească timp de trei ani de zile. “Trebuie să protejăm aceşti arbori împotriva intemperiilor … celorlalţi”, după cum a spus una dintre moderatoarele evenimentului găzduit ieri de Teatrul Act din Capitală.

Elevii de la Dunăre au susţinut şi un marş de protest împotriva reactoarelor nucleare, dar şi teste ale apei din zonă, precum şi acţiuni de colectare selectivă a deşeurilor. Locul doi a fost ocupat de elevii liceului “Octavian Goga”, din Miercurea Ciuc. Printre altele, ei au ecologizat zece hectare din zona
turistică hargiteană Szecseny, de unde au strâns peste 900 de kilograme de deşeuri. An de an, ei plantează 1.000 de puieţi, pentru a repara întrucâtva daunele create de “defrişare masivă şi iresponsabilă” a pădurilor din zonă, după cum spune profesoara Adriana Galea, de la liceul numit.

“Stop poluării”, un mesaj al elevilor harghiteni filmat la -17 grade Celsius, la Miercurea Ciuc

Sibiul, verde la iniţiativă

Judeţul cu cele mai multe unităţi de învăţământ înscrise în proiectul “Harta verde a şcolilor” este Sibiul (24 de şcoli). Acesta este urmat de Iaşi, Constanţa, Neamţ şi Galaţi.

Câştigătorii competiţiei “Harta şcolilor verzi”

Greşeli şi tentative eşuate

La summit-ul pe probleme de mediu de la Copenhaga, România a fost criticată pentru modul în care îşi administrează ariile protejate. Petruţa Moisi, de la Centrul pentru Consultanţă Ecologică Galaţi, crede că acuzaţia este îndreptăţită. “Nu avem instituţii de stat capabile să facă faţă acestei probleme”, crede ea. O altă nemulţumire este legată de cum este înţeleasă educaţia ecologică în multe dintre şcolile româneşti.

“De multe ori, se confundă ecologizarea cu salubrizarea. Elevii nu sunt adunători de gunoi”, spune Moisi.

“Casa verde” şi “Marea debarasare”, semieşecuri

Chiar şi programele guvernamentale de anvergură au dat de cele mai multe ori greş. “Casa verde”, spre exemplu, program anunţat anul trecut, a fost restrâns treptat, fiind inaccesibil românului de rând.

Un alt eşec poate fi socotit programul “Marea Debarasare”, în urma căruia au fost strânse prea puţine deşeuri electrice, cu mult sub cota estimată iniţial.