Statul român nu gândeşte verde, deşi tinerii încep să o facă

“A preveni este chiar mai important decât a recicla”, crede Nico Hoffmann, profesor de ecologie în Luxemburg.

Astăzi, la premierea şcolilor verzi ale României, Hoffmann a acordat un mini-interviu pentru evz.ro, prilej de a ne spune că aducerea copilului spre natură este principalul scop al educaţiei ecologice în şcoli. Din acest punct, natura va completa
învăţarea, iar profesorul intră în planul doi. În România, statul nu acţionează ca suport al iniţiativelor ecologice ale tinerilor.

Spre exemplu, doar câteva dintre cele 272 de proiecte înscrise în programul “Harta şcolilor verzi” au avut parte de o susţinere solidă din partea autorităţilor locale.În schimb, în Austria, statul oferă fonduri şi consultanţă pentru şcolile care vor să primească statutul de instituţie verde.

Potrivit Ursulei Muellner, reprezentanta unei organizaţii ecologice care se concentrează pe regiunile din Austria Inferioară, o reţea a şcolilor verzi există încă din 1995. OKOLOG, numele reţelei, include sute de şcoli din regiunile din jurul Vienei, care conlucrează în activităţi de mediu. Instituţiile de învăţământ obţin eticheta verde după un proces care durează opt ani, în care trebuie de îndeplinite peste o sută de criterii.

Totodată, România nu are parte de cursuri de educaţie ecologică în şcoli. Un caz ilustrativ este cel al Grupului Şcolar Industrial “Ştefan Anghel”, din Reşiţa, unde chiar şi orele de biologie au fost scoase din programă. Acolo însă, profesoara Lucia Munteanu a avut iniţiativă şi a înfiinţat o clasă de protecţie a mediului. Acum, elevii de la această şcoală au avut al treilea cel mai bun proiect ecologic, iar una dintre activităţi a vizat protejarea biodiversităţii din câteva ecosisteme din judeţul Caraş Severin.

INTERVIU

evz.ro: Care este principalul obiectiv al educaţiei ecologice în şcoli?
Nico Hoffmann: În Luxemburg, copiii nu mai ies afară din case. Noi, cei de la House of Nature, vrem să îi facem să iubească natura, să facem mediul prietenul lor bun. Am observat, în timpul călătoriilor în pădure pe care le facem cu copiii, că aceştia se fereau să părăsească poteca. Nu pentru că le lipsea curiozitatea – doar sunt copii – ci pentru că le era pur şi simplu frică. Ori îndepărtarea acestei frici este primul pas spre o “cultură” ecologică.

În şcolile din ţara dumneavoastră, există cursuri speciale de ecologie?
Există. Ele sunt preponderent practice, exact cum trebuie. La noi, sistemul de învăţământ s-a schimbat destul de mult în acest an, după ce ultimele schimbări majore au avut loc la începutul anilor ’90. Iar educaţia ecologică şi-a primit importanţa cuvenită. Spre exemplu, în ultimul an, au venit la House of Nature (Haus vun der Natur, denumirea oficială) peste 240 de clase de elevi.

Ce v-aţi dori să realizaţi pe viitor în acest domeniu?
House of Nature funcţionează extrem de simplu: informează profesorii din şcoli, iar aceştia trimit elevii la activităţile educative pe care le derulăm. Cheia succesului este tocmai implicarea profesorilor, învăţătorilor, pentru că ei petrec cel mai mult timp cu elevul. Scopul final este reducerea poluării, consumului de apă şi energie în şcoli. În oraşul Luxemburg, s-a construit recent prima şcoală 100% ecologică, construită din materiale ecologice şi care foloseşte energie regenerabilă la încălzire.

Aveţi un proiect numit “o grădină pentru fiecare şcoală”. Ce rol are el?
Este cel mai simplu mod de a aduce copiii în contact direct cu natura. Elevii de ciclu primar şi gimnaziu plantează legume şi verdeţuri într-o grădină pe care o îngrijesc în restul anului. Pentru ei, este un prilej de a interacţiona direct cu agricultura şi cu mediul natural. Rezultatele sunt extraordinare.

Ce stat european vi
se pare că aplică o educaţie ecologică de înaltă calitate?
Aud atâtea lucruri bune despre Finlanda, dar despre ei nu cunosc prea multe. Dar, dintre statele cu care am interacţionat în proiectele de mediu, cred că Germania este cea mai eficientă. Ei au un solid concept ecologic şi sunt mereu cu un pas înainte.

Ţara şcolilor verzi are capitala la Călăraşi

272 de instituţii de învăţământ din România s-au înscris în proiectul-competiţie “Harta şcolilor verzi”. Ieri, au fost desemnaţi cele cinci şcoli câştigătoare, fiecare având activităţi complexe în ultimii ani, concretizate în plantarea de puieţi, igienizarea cursurilor de apă şi a obiectivelor turistice, dar şi orientate spre informarea ecologică a comunităţilor din diferite zone ale ţării. La proiectul susţinut de compania Henkel şi de Centrul de Consultanţă Ecologică Galaţi s-au înscris şcoli din aproape toată ţara, mai puţin din Olt, Tulcea şi Bihor.

Câştigătorii primului loc, elevii de la Colegiul Tehnic “Ştefan Bănulescu” din Călăraşi, au plantat peste 5.000 de puieţi, pe suprafeţe de 25 de hectare. Mai mult, ei au încurajat oamenii locului să “adopte” un copac, pe care să îl îngrijească timp de trei ani de zile. “Trebuie să protejăm aceşti arbori împotriva intemperiilor … celorlalţi”, după cum a spus una dintre moderatoarele evenimentului găzduit ieri de Teatrul Act din Capitală.

Elevii de la Dunăre au susţinut şi un marş de protest împotriva reactoarelor nucleare, dar şi teste ale apei din zonă, precum şi acţiuni de colectare selectivă a deşeurilor. Locul doi a fost ocupat de elevii liceului “Octavian Goga”, din Miercurea Ciuc. Printre altele, ei au ecologizat zece hectare din zona
turistică hargiteană Szecseny, de unde au strâns peste 900 de kilograme de deşeuri. An de an, ei plantează 1.000 de puieţi, pentru a repara întrucâtva daunele create de “defrişare masivă şi iresponsabilă” a pădurilor din zonă, după cum spune profesoara Adriana Galea, de la liceul numit.

“Stop poluării”, un mesaj al elevilor harghiteni filmat la -17 grade Celsius, la Miercurea Ciuc

Sibiul, verde la iniţiativă

Judeţul cu cele mai multe unităţi de învăţământ înscrise în proiectul “Harta verde a şcolilor” este Sibiul (24 de şcoli). Acesta este urmat de Iaşi, Constanţa, Neamţ şi Galaţi.

Câştigătorii competiţiei “Harta şcolilor verzi”

Greşeli şi tentative eşuate

La summit-ul pe probleme de mediu de la Copenhaga, România a fost criticată pentru modul în care îşi administrează ariile protejate. Petruţa Moisi, de la Centrul pentru Consultanţă Ecologică Galaţi, crede că acuzaţia este îndreptăţită. “Nu avem instituţii de stat capabile să facă faţă acestei probleme”, crede ea. O altă nemulţumire este legată de cum este înţeleasă educaţia ecologică în multe dintre şcolile româneşti.

“De multe ori, se confundă ecologizarea cu salubrizarea. Elevii nu sunt adunători de gunoi”, spune Moisi.

“Casa verde” şi “Marea debarasare”, semieşecuri

Chiar şi programele guvernamentale de anvergură au dat de cele mai multe ori greş. “Casa verde”, spre exemplu, program anunţat anul trecut, a fost restrâns treptat, fiind inaccesibil românului de rând.

Un alt eşec poate fi socotit programul “Marea Debarasare”, în urma căruia au fost strânse prea puţine deşeuri electrice, cu mult sub cota estimată iniţial.